6 mai, ziua în care a murit Lucian Blaga. Marele scriitor nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Zvonurile despre Premiul Nobel
0Data de 6 mai este ziua în care s-au stins doi scriitori de renume - Lucian Blaga și Lyman Frank Baum, autorul cărții „Vrăjitorul din Oz”. De asemenea, la această dată a fost finalizată construcţia Bisericii „Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitorită de Vasile Lupu, domn al Moldovei și au fost făcute primele vaccinări antirabice, la București.
Sărbătoare ortodoxă: Sfintele Paşti
1639: S-a terminat construcţia Bisericii „Trei Ierarhi” din Iaşi
La 6 mai 1639, în Iaşi, se încheia o epocă de muncă și credință, odată cu finalizarea construcției unei bijuterii arhitecturale și spirituale: biserica mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”. A fost ctitorită de Vasile Lupu, domn al Moldovei între 1634 și 1653 și este una dintre cele mai semnificative moșteniri ale vremurilor de glorie ale Moldovei.
Construcția bisericii a început în anul 1635 și a fost finalizată în 1639, conform inscripției slavone așezate deasupra ușii de la intrarea în pridvor. În acea zi de 6 mai, împreună cu soția sa Tudosca și cei doi copii, Ion și Ruxanda, Vasile Lupu a binecuvântat această sfântă lăcaș, dedicat sfinților trei ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
Cunoscută și sub numele de „Trisfetitele”, mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” cuprindea nu doar biserica, ci și „Sala Gotică” (trapeza), casele egumenești, clopotnița și tiparnița. Din păcate, doar biserica și „Sala Gotică” au supraviețuit trecerii timpului și încercărilor.
De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost martoră a multor tragedii și a suferit din cauza incendiilor, atacurilor străine și cutremurelor. În 1650, tătarii au incendiat Iașii, distrugând și mănăstirea, dar Vasile Lupu a mobilizat resurse pentru a o restaura, alături de palatul domnesc. În anii următori, mai multe cutremure au avariat biserica, iar oștile poloneze ale lui Ioan Sobieski au contribuit și ele la suferința mănăstirii, în anii 1686-1687.
Biserica mănăstirii impresionează prin arhitectura sa tradițională moldovenească din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Interiorul său, împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar, fascinează prin detaliile bogate și ingeniozitatea designului.
Pentru a picta biserica, Vasile Lupu a angajat pictori din Rusia, patru sosind la Iași în anul 1641. Împreună cu pictorii moldoveni, au finalizat lucrările în 1642. Din păcate, din cauza incendiilor și cutremurelor, doar fragmente din pictura originală au supraviețuit și sunt expuse în „Sala Gotică”.
„Sala Gotică”, fosta trapeză a mănăstirii, a fost ea însăși martoră a multor vicisitudini, dar a fost restaurată, fiind păstrată frumusețea și importanța sa istorică. Aici sunt expuse portretele lui Vasile Lupu și ale familiei sale, precum și alte artefacte de o mare valoare culturală și spirituală.
Mormintele lui Vasile Lupu și ale altor personalități marcante sunt păstrate aici, iar moaștele Cuvioasei Parascheva au fost aduse și strămutate în noua catedrală mitropolitană din Iași.
În ultimele decenii, au fost întreprinse eforturi de restaurare și conservare pentru a menține vie memoria și frumusețea acestui lăcaș de cult, iar expozițiile și evenimentele dedicate mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” continuă să atragă atenția și admirația publicului.
1859: A murit Alexander von Humboldt, geograf și naturalist german
Naturalistul, arheologul, exploratorul şi geograful Alexander von Humboldt s-a născut la 14 septembrie 1769, la Berlin, fiind fiul unui ofiţer din armata lui Frederic cel Mare.
Mama lui aparţinea unei familii de hughenoţi (protestanţi francezi) care părăsiseră Franţa după revocarea de către Ludovic al XIV-lea, în 1685, a libertăţii religioase pentru protestanţi.
După moartea tatălui, în 1779, el şi fratele său, Wilhelm, au fost crescuţi de mama lor. Au fost educaţi în mod privat. Predarea de istorie politică şi economie a fost adăugată la cursurile obişnuite de limbi clasice, limbi şi matematică, deoarece mama lor intenţiona să fie calificaţi pentru funcţii publice înalte.
Alexander, după studii inutile în economie la Universitatea din Frankfurt an der Oder, a petrecut un an la Berlin, unde a obţinut o pregătire în inginerie şi a devenit brusc interesat de botanică. A început să colecteze exemplare de plante în împrejurimile Berlinului şi a învăţat să le clasifice.
Dar flora săracă a provinciei Brandenburg nu a oferit prea mult stimul pentru un botanist înflăcărat, iar Humboldt a visat curând la călătorii către tărâmuri mai exotice. Un an petrecut la Universitatea din Göttingen, din 1789 până în 1790, i-a deschis în sfârşit lumea ştiinţei. A devenit interesat în mod deosebit de mineralogie şi geologie şi a decis să obţină o pregătire temeinică în aceste subiecte, aderând la Şcoala de Mine din Freiberg, Saxonia. A părăsit Freiberg în 1792, după doi ani de studii intensive, dar fără a lua o diplomă.
O lună mai târziu a obţinut o numire în departamentul de minerit al guvernului prusac şi a plecat spre îndepărtaţii Munţi Fichtel din Margraviatul Ansbach-Bayreuth, care abia de curând intrase în posesia regilor prusaci.
A supravegheat toate activităţile miniere, a inventat o lampă de siguranţă şi a înfiinţat, din fonduri proprii, o şcoală tehnică pentru tineri mineri. Cu toate acestea, nu a intenţionat să facă din minerit cariera lui, potrivit www.britannica.com.
A întreprins numeroase călătorii în America de Sud, între 1799-1804, rodul cercetărilor sale concretizându-se în realizarea unei geografii a plantelor incluzând 60.000 de plante, din care 6.300 necunoscute. Impresiile de călătorie le-a publicat într-o lucrare de proporţii, editată între 1807-1833. În 1829, a întreprins o călătorie în Rusia.
Cu această ocazie a făcut o serie de cercetări privind compoziţia chimică a apei Mării Caspice şi a studiat diversele specii de peşti. Pentru cercetările sale în domeniul ştiinţelor naturii, în 1842, a primit Ordinul Friedrich Wilhelm IV. Între 1845-1862 i-a fost publicată lucrarea în cinci volume „Cosmosul” sau „Descrierea fizică a lumii”, care i-a adus celebritatea. Fratele său, Wilhelm von Humboldt, a devenit filolog şi diplomat şi întemeietorul Universităţii Humboldt. Alexander von Humboldt a murit la 6 mai 1859, la Berlin.
1888: Victor Babeş a făcut primele vaccinări antirabice la Bucureşti
La 6 mai 1888, la București, Victor Babeș a marcat un moment de răscruce în istoria medicinii prin efectuarea primelor vaccinări antirabice. Aceste vaccinări nu numai că au reprezentat un pas semnificativ în lupta împotriva rabiei, dar au schimbat și modul în care medicii priveau prevenirea și tratamentul unor boli grave.
Victor Babeș, alături de colaboratorul său Victor Andrei Cornil, a pus bazele bacteriologiei moderne prin publicarea primului tratat de bacteriologie din lume. În România, el este recunoscut ca fondator al școlii de microbiologie, contribuind în mod substanțial la progresul medicinei prin cercetările și inovațiile sale.
Recunoașterea contribuției sale excepționale în domeniul medical a fost subliniată prin numirea Institutului de Patologie și Bacteriologie din București în Institutul Dr. Victor Babeș, prin decretul din 2 martie 1925.
Institutul, creat de Victor Babeș în 1887, a devenit un centru de excelență în cercetarea și producția de seruri și vaccinuri, inclusiv ser antidifteric, vaccin antiholeric, antitific, ser meningococic și tuberculina.
În plus, Institutul a fost implicat activ în domeniul igienei și în studiul unor boli precum holera, lepra, pelagra, pestă, tifos și streptococie, aducând contribuții semnificative în cercetarea și combaterea acestor afecțiuni.
1899: România a participat la prima Conferinţă a Păcii, la Haga
Conferința de Pace de la Haga, desfășurată începând cu 6 mai 1899, a reprezentat un moment crucial în eforturile de stabilire a unor reguli internaționale pentru conduita în timpul războiului și pentru protecția victimelor conflictelor armate.
Inițiativa conferinței a fost propusă de țarul Nicolae al II-lea în 1898, ca răspuns la preocupările privind dezarmarea, legile războiului și crima de război, în contextul creșterii tensiunilor între marile puteri ale vremii.
Delegații a 26 de state din Europa, America și Asia s-au adunat la Palatul Regal Huis Ten Bosch, marcând astfel începutul unei discuții amplificate despre regulile de conduită în timpul războiului și despre responsabilitatea internațională în protejarea drepturilor și a vieții celor afectați de conflicte armate. România a fost reprezentată la această conferință de către Alexandru Beldiman, Ion N. Papiniu și colonelul Constantin Coandă.
Convenția de la Haga din 1899 a constat în semnarea a trei tratate principale și a trei declarații adiționale, punând bazele unor reguli clare și a unui cadru legal pentru prevenirea suferințelor inutile și a atrocităților în timpul războiului.
1919: A murit Lyman Frank Baum, scriitor american, autorul „Vrăjitorul din Oz”
Lyman Frank Baum s-a născut la 15 mai 1856, în Chittenango, statul New York, Statele Unite ale Americii. A fost al șaptelea copil din cei nouă ai lui Cynthia Stanton și Benjamin Ward Baum. Familia sa era destul de modestă. Tatăl lui era un om de afaceri care a lucrat în diverse domenii, inclusiv în industria petrolului și în domeniul mărfurilor.
Baum și-a petrecut copilăria în orașul natal, iar în adolescență a urmat diverse școli, dar nu a avut o educație formală extinsă. Totuși, a fost un cititor avid și un visător, fiind influențat de povestirile și poveștile pe care le citea.
În 1882, s-a căsătorit cu Maud Gage, cu care a avut patru fii. Împreună, au avut o viață marcată de călătorii și aventuri, care l-au inspirat mai târziu în scrierile sale.
Înainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscuți autori de literatură pentru copii, Baum a avut diverse ocupații, inclusiv actor, manager de teatru și editor de ziare.
În 1897, a publicat primul său roman pentru copii, „The Wonderful Wizard of Oz„ (Minunatul Vrăjitor din Oz), care a devenit instantaneu un succes și a marcat debutul seriei de cărți „Oz”. Această carte a fost adaptată ulterior într-un film de succes și a devenit una dintre cele mai iubite povești americane.
Baum a continuat să scrie și să publice romane, abordând o varietate de subiecte și genuri, dar este cunoscut în special pentru creația sa a lumii fantastice din „Oz”. A murit la 6 mai 1919, la Hollywood, California. Avea vârsta de 62 de ani.
1961: A murit Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filosof
Lucian Blaga s-a născut la 9/21 mai 1895, în Lancrăm, Alba, România, într-o familie de preoți, fiind al nouălea copil al preotului Isidor Blaga și al Anei (născută Moga). Tatăl său a murit în 1908, iar mama sa în 1933, la Sibiu.
Blaga nu a fost capabil să vorbească până la vârsta de patru ani.
Lucian Blaga și-a început studiile la școala primară germană din Sebeș, iar apoi a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde unchiul său, Iosif Blaga, era profesor. Debutul său literar a avut loc prin publicarea de poezii și studii în diverse ziare și reviste, precum Tribuna și Românul.
După absolvirea Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în 1917, Blaga a urmat studii de filozofie și biologie la Universitatea din Viena, unde și-a obținut doctoratul în filozofie în 1920. În această perioadă, s-a căsătorit cu Cornelia Brediceanu.
Cariera sa literară a fost una prolifică, debutând cu placheta de poezii „Poemele luminii” în 1919 și publicând prima sa dramă, „Zamolxe”, în 1920. A fost apreciat și premiat pentru contribuțiile sale literare, primind Premiul Adamachi pentru debut, în 1921. De asemenea, a fost distins cu numeroase alte premii și recunoașteri.
În paralel cu activitatea sa literară, Blaga a desfășurat o carieră diplomatică, ocupând diverse funcții de atașat cultural și consilier de presă în mai multe țări europene.
În anii '40, a fost implicat în învățământul superior și în presa culturală, devenind profesor la Universitatea din Cluj și redactor la revista Cultura. A fost membru al Academiei Române începând din 1937.
După al Doilea Război Mondial, Blaga a fost îndepărtat de la catedră și a lucrat în cadrul Bibliotecii Academiei Române din Cluj. A continuat să scrie și să traducă, lăsând în urmă o operă literară vastă și diversă.
Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.
Lucian Blaga a murit la 6 mai 1961, în Cluj, și a fost înmormântat în cimitirul din Lancrăm.
1994: A murit Mose David Rosen (Moses Rosen), fost şef al Cultului Mozaic din România
Moses Rosen (Mose David Rosen) s-a născut în localitatea Moineşti, jud. Bacău.
După studii liceale la Iaşi, Târgu Neamţ şi Botoşani, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti şi pe cele ale Seminarului Rabinic din Viena, studii încheiate în 1935, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). În 1938 a devenit doctor în teologia rabinică.
A fost rabin al Sinagogii „Mahala” din Fălticeni (1938), al Comunităţii evreilor din Suceava (1940), al Comunităţii evreilor din Bucureşti, membru al Sfatului Rabinic (1945), al Sinagogii Mari din Bucureşti (1945-1948).
A fost şef rabin al Cultului Mozaic din România (iun. 1948-mai 1994). În sistemul şcolilor evreieşti a fost profesor de Istorie, Ebraică şi Religie. A înfi inţat „Revista Cultului Mozaic din România” (oct. 1956), Muzeul obştii evreieşti (1977) şi Centrul pentru studiul istoriei evreilor din România. A fondat şi a fost primul preşedinte al „Casei Diasporei” din Tel Aviv.
A desfăşurat o bogată activitate publicistică şi eseistică, publicând peste 500 de articole dedicate studiilor biblice, valorilor şi personalităţilor culturii iudaice. Este autorul volumelor de memorialistică: „În lumina Torei” (1971), „Învăţături biblice” (3 vol., 1972), „Eseuri iudaice” (1988), „Primejdii, încercări, miracole” (1990), „Eseuri biblice” (1992) ş.a.
A avut o contribuţie importantă la prezervarea moştenirii culturale evreieşti, a facilitat emigrarea spre Israel a evreilor din România în perioada comunistă şi a ajutat la întărirea relaţiilor culturale româno-israeliene.
A fost membru al unor prestigioase instituţii iudaice: Congresul evreiesc european, Conferinţa rabinică europeană, Memorial Foundation for Jewish Culture, Brit Ivrit Olamit, consiliul de conducere al Universităţilor ebraice din Ierusalim şi Tel Aviv, unde, în 1982, s-a creat Catedra „Dr. Moses Rosen”, dedicată studiului şi răspândirii valorilor etice ale iudaismului est-european. Doctor Honoris Causa al „Yeshiva University” din New York (1972), al Universităţii „Bar Ilan” din Tel Aviv (mai 1992). Membru de onoare al Academiei Române (10 nov. 1992). A murit la 6 mai 1994.
Se încarcă comentariile...
